Fixarea încărcăturii în transportul rutier: chingi, colțare și reguli conform EN 12195

De ce depinde asigurarea eficientă a încărcăturii

Regulile de fixare a încărcăturilor în transportul rutier încep cu evaluarea riscului, nu cu alegerea unui echipament concret. Un stivuitor stabil și compact de cutii are alte cerințe decât o încărcătură înaltă, predispusă la înclinare, un bun cu formă neregulată sau un ambalaj care poate fi strivit de chingă.

Înainte de a alege vehiculul, compară așezarea paleților cu calculatorul de încărcare a semiremorcii. Pentru exemple suplimentare, consultă ghidul Cum să securizați paleții și încărcătura în transport?.

Trebuie verificate masa și distribuția mărfii, contactul acesteia cu suprafața de sprijin, spațiile libere, posibilitatea de sprijin pe elementele vehiculului și punctele de ancorare disponibile. Contează, de asemenea, încărcarea admisă a caroseriei și a punctelor de ancorare. Directiva 2014/47/UE cere luarea în considerare a sarcinilor admisibile pe axe, precum și a rezistenței punctelor de ancorare și a caroseriei (sursă: directiva 2014/47/UE, anexa III).

Fixarea sigură a încărcăturii în transport este, așadar, o proprietate a întregului ansamblu. O chingă, o blocare sau un element distanțier poate funcționa corect numai atunci când cooperează cu încărcătura, suprafața de sprijin și structura spațiului de încărcare.

Chingile de transport - utilizare și limitări

Chingile de transport din fibre sintetice sunt reglementate de norma EN 12195-2. Ele pot fi utilizate, printre altele, pentru fixare prin ancorare sau prin apăsare, dar modul de utilizare și rolul lor în sistem trebuie să corespundă metodei de asigurare adoptate. Nu trebuie să se confunde chinga cu blocarea: blocarea limitează mișcarea prin sprijinirea încărcăturii pe elemente suficient de rezistente, în timp ce chinga preia forțele prin tensionare și punctele de ancorare.

La alegerea chingii trebuie citită eticheta acesteia. LC înseamnă capacitatea de fixare, iar STF - forța standard de tensionare obținută de întinzător. Sunt parametri diferiți, folosiți în funcție de metoda de fixare; nu este permisă înlocuirea unuia cu celălalt. Calculul conform EN 12195-1 necesită cel puțin cunoașterea masei încărcăturii, a coeficientului de frecare, a unghiurilor de trecere a chingilor, a parametrilor LC sau STF, a punctelor de ancorare și a capacității de încărcare a caroseriei.

• Verifică eticheta chingii și alege metoda conform parametrilor indicați de producător.
• Evaluează starea benzii, a cusăturilor, a cârligelor și a întinzătorului înainte de utilizare.
• Asigură-te că punctele de ancorare și caroseria pot prelua încărcările rezultate din soluția adoptată.
• Nu crește tensionarea chingii ca substitut pentru blocare, umplerea spațiului gol sau așezarea stabilă a mărfii.

O chingă trecută peste o muchie ascuțită sau fragilă poate deteriora ambalajul, iar o muchie deteriorată poate schimba comportamentul întregului stiv. Traseul chingii trebuie să stabilizeze încărcătura, nu să o deformeze.

Colțare și alte mijloace de protecție a muchiilor

Colțarul de protecție distribuie presiunea chingii pe o suprafață mai mare. În practică poate reduce riscul de strivire, frecare sau deteriorare a colțului cutiei și a altor ambalaje sensibile. Este deosebit de util acolo unde chinga schimbă direcția pe muchia încărcăturii sau apasă pe o suprafață mică.

Colțarele de protecție pentru transport trebuie adaptate la geometria și rezistența ambalajului și poziționate exact în locul presiunii. Colțarul nu crește automat capacitatea de fixare a chingii, nu înlocuiește verificarea etichetei și nu asigură încărcătura împotriva deplasării în spațiul liber. Funcția sa este protecția muchiilor și distribuirea corectă a presiunii.

EN 12195 ca punct de referință în planificarea fixării

Anexa III a directivei 2014/47/UE adoptă forțe de asigurare egale cu 0,8 din greutatea încărcăturii în față și 0,5 în direcția laterală și opusă sensului de mers. Acestea sunt valori pentru evaluarea eficienței asigurării, nu un coeficient de calcul al numărului de chingi. Baza calculelor este masa concretă, geometria încărcăturii și sistemul de fixare utilizat.

EN 12195 nu oferă un răspuns universal la întrebarea câte chingi trebuie folosite pentru o paletă sau pentru întreaga încărcare. Norma EN 12195-1 se referă la calculul forțelor de fixare, EN 12195-2 la chingile din fibre sintetice, EN 12195-3 la lanțuri, iar EN 12195-4 la cabluri de oțel. Directiva 2014/47/UE indică aceste părți ale normei ca referință pentru metodele și echipamentele utilizate la asigurarea încărcăturii (sursă: directiva 2014/47/UE, anexa III).

În practică, evaluarea conform EN 12195-1 ar trebui să rezulte din configurația reală, nu doar din tipul mărfii. Două încărcături similare pot necesita soluții diferite dacă diferă prin masă, coeficient de frecare, înălțime, poziționare în vehicul, unghiurile chingilor, numărul de puncte de ancorare disponibile sau prezența spațiilor libere.

Directiva menționează blocarea și fixarea directă sau prin ancore ca metode de asigurare. Alegerea metodei trebuie raportată la documentația echipamentului folosit, la parametrii vehiculului și la calculul pentru cazul respectiv. O afirmație generală că încărcătura a fost prinsă nu confirmă corectitudinea asigurării.

Când să completezi chingile cu alte sisteme de asigurare

Metodele de fixare a încărcăturilor în transport combină adesea mai multe mijloace, deoarece fiecare rezolvă o problemă diferită. Mai întâi trebuie stabilit dacă riscul principal privește alunecarea, înclinarea, mișcarea în spațiul liber, elementele mici sau deteriorarea ambalajului de către chingă.

Aceste mijloace nu sunt interschimbabile. Un covoraș nu va umple spațiul liber, o plasă nu va înlocui o fixare calculată, iar un colțar nu va stabiliza un stiv care se înclină. Înainte de închiderea vehiculului sau a containerului trebuie evaluat dacă poziția încărcăturii permite mișcarea longitudinală, transversală sau spre spate.

Controlul fixării înainte de plecare - checklist practic

1. Compară configurația reală a încărcării cu metoda de fixare adoptată. Schimbarea ordinii paletelor, a înălțimii stivei sau a numărului de unități poate modifica ipotezele de asigurare.
2. Verifică stabilitatea stivelor, sprijinul încărcăturii și contactul cu suprafața de sprijin. Înlătură elementele care se pot deplasa, înclina sau cădea.
3. Evaluează spațiile libere și posibilitatea de mișcare a încărcăturii în fiecare direcție.
4. Controlează etichetele, starea și traseul corect al chingilor, precum și starea întinzătoarelor, cârligelor, punctelor de ancorare și protecțiilor de muchie.
5. Confirmă conformitatea utilizării covoarelor, distanțierelor, plaselor și altor mijloace cu instrucțiunile acestora și cu metoda de asigurare adoptată.
6. Verifică dacă soluția utilizată ține cont de capacitatea de încărcare a caroseriei, a punctelor de ancorare și de sarcinile admisibile pe axe.

Exemplu de evaluare a unei încărcături paletizate înainte de transport

Să presupunem că pe o paletă se află un stiv de cutii, iar după încărcare rămâne spațiu liber în fața unității de încărcare. Mai întâi se evaluează dacă cutiile formează un stiv stabil și dacă colțurile lor vor rezista presiunii chingii. Apoi se verifică dacă paleta sau întregul stiv se poate deplasa înainte, lateral sau în spațiul liber.

Dacă chinga trece peste colțuri sensibile, protecția muchiei poate fi luată în considerare ca protecție a ambalajului. Dacă problema principală este spațiul liber, este necesară o soluție care să limiteze mișcarea, nu doar o tensionare mai puternică a chingii. Abia după stabilirea geometriei încărcăturii, a parametrilor chingii de pe etichetă, a punctelor de ancorare și a condițiilor de sprijin se poate evalua metoda conform cerințelor aplicabile acestui caz.

Planul de amplasare a cutiilor și paleților poate ajuta la detectarea din timp a spațiilor goale și a coliziunilor geometrice. Totuși, nu înlocuiește calculul fixării, controlul stabilității, limitele de masă și sarcinile pe axe, nici evaluarea conformității sistemelor de asigurare utilizate.